Barcelona internațional

O satisfacție de, a mea. Am cautat și voi continua sa caut numai porumbei de felul asta. Acest subalbum sper sa fie de folos tuturor columbofililor. În special, pentru cei tineri. Sa studieze mai ales vârsta porumbeilor campioni la Barcelona.....Sa evite sa cumpere porumbei de acest gen, dacă nu sunt înarmați cu multa răbdare. Sa știe ca dacă cumpăra astfel de porumbei, sa nu se aștepte la yearlingi campioni. Chiar dacă în tara noastră, se poate orice...

Cursa de la Barcelona - de Ad Schaerlaeckens

În sportul nostru numele unei localitati de lansare are un impact diferit decât altul. Crezi sau nu, urmatorul lucru s-a întîmplat cu adevarat.
Odata, un japonez cauta sa cumpere învingatori din curse de aprox. 400-450 km. I s-au oferit doi campioni: unul de la Orleans si unul de la Pithiviers.
Orleans a fost o cursa norocoasa: vânt din spate si averse. Într-o astfel de cursa, orice pasare care nu este bolnava poate câstiga.
Cursa de la Pithiviers a fost puternica si mult mai echilibrata. Totusi, japonezul a preferat învingatorul de la Orleans. Doar datorita numelui.
CINCI
Sunt în special cinci statii de lansare care suna foarte bine în urechile columbofililor din întreaga lume.

1. QUIEVRAIN
Quievrain este un cuvânt familiar pentru orice belgian, indiferent daca este columbofil sau nu. Înca de când exista sportul cu porumbei, si radacinile sale sunt în Belgia, oamenii concureaza de la Quievrain, un oras pustiu de lânga granita franceza. Se spune ca numai în Belgia erau aproximativ 250.000 columbofili in perioada celui de-al 2-lea razboi mondial. Erau orase în care fiecare strada avea club propriu sau chiar mai multe. Daca stii ca 90% din columbofili concurau de la Quievrain, îti poti imagina ce înseamna acest cuvânt în societate. Peste 300.000 de pasari erau lansate la acea vreme.
Quievrain este, de asemenea, un oras pentru nostalgici. În orice zi sfânta aici este o cursa.
Are regele ziua de nastere? Sau primarul? Sau un reprezentant al mânastirii locale?
Astfel de evenimente sunt sarbatorite printr-o cursa de la Quievrain. În ce zi a saptamânii se desfasoara, nu are importanta. Câteodata nu se pune în joc mai mult decât o placinta sau o jumatate de porc, altadata pot fi câstigate averi fabuloase.
Deci exista o legatura intre Quievrain si sportul cu porumbei? Aceste cuvinte merg impreuna si se întîlnesc întotdeauna atâta timp cât va exista columbofilie în Belgia.

2. BOURGES
Bourges este o alta statie cu un nume mare. Se spune ca este o cursa de distanta lunga. Burges este primul concurs semi National pentru pasarile mature (care se tine in ultimul weekend din luna mai) si un alt concurs National este organizat în ultimul weekend din iulie.
S-a observat ca pentru astfel de curse nu ai nevoie de un anume tip de pasari de distanta lunga pentru aceasta distanta de aproximativ 450 kilometri asa ca in cursa isi inscriu porumbei si concurenti care nu sunt de distanta lunga.
Pentru majoritatea columbofililor este doar o cursa nationala în care angajeaza pasari. De la Quievrain ei concureaza în diferite competitii dar de la Bourges sunt toti împotriva tuturor: toate pasarile din tara sunt în aceeasi competitie (nationala), de departe cea mai mare din Belgia. Odata au fost angajate peste 90.000 de pasari. Atunci belgienii au sperat sa aiba o cursa care poate concura cu Nationalul de la Orleans al olandezilor, dar limita magica de 100.000 de pasari nu a fost atinsa niciodata.
Referitor la aceste curse, trebuie stiut faptul ca spre deosebire de Orleans în Olanda, pentru cursa de la Bourges, din iulie, pot participa si porumbei yearlingi si pasari mature.
În trecut cursa de la Orleans se organiza in ultima sâmbata din august, în prezent se tine cu o luna mai devreme. Motivul este ca distanta mare pentru tineri a devenit atât de populara încât multe astfel de curse trebuiau sa fie organizate mai târziu în an.

3. ORLEANS
Cursa de la Orleans din Olanda la care m-am referit a avut de asemenea un mare impact în toata lumea. A fost organizata prima data în anul 1953. La inceput multi crescatori au fost impotriva acestei curse deoarece distanta (între 400 - 600 km) se presupunea ca este prea mare pentru pui. Si trebuie spus: initial cei care s-au opus se pare ca aveau dreptate. Prima cursa a fost o lovitura cu multe pierderi. Organizatorii totusi nu au renuntat si eforturile le-au fost rasplatite. Orleans a devenit enorm de popular, si in trecut au fost angajati peste 200.000 de pui.
Toata lumea invidiaza Olanda pentru ca are o astfel de competitie. Eliberarea atât de multor pasari a fost un eveniment senzational, încât chiar presa si televiziunea locala si-au îndreptat atentia catre acest spectacol. Zgomotul produs de atât de multe pasari care se ridicau în aer a fost asurzitor si cerul a devenit atît de întunecat încât parea ca este o eclipsa de soare.
Pentru multi ani Orleans a fost în centrul atentiei si saptamâni dupa aceea columbofilii nu mai vorbeau despre nimic altceva. Câstigatorul a primit foarte multi bani (cel putin pentru standardele olandeze de la acea vreme) si numele sau a devenit faimos într-o singura zi.
Deci nu toate dubiile conform carora pasarile tinere nu erau capabile sa strabata distante mari s-au spulberat.
Datorita popularitatii, mai multe curse de distanta lunga pentru pui aveau sa fie organizate, si in mod logic s-a format un nou tip de columbofil, asa numitul `specialist în pasari tinere`.
Era un grup mic de crescatori care distrugeau cursele. La început ei erau suspectati ca ar avea un secret, sub forma unui drog . Mai târziu a devenit clar ca secretul acestor `supermeni` putea fi rezumat într-un singur cuvânt: `penele`. Trebuie stiut faptul ca Nationalul pentru tineri se organizeaza în perioada când ei napârlesc. Deci ce au facut acesti tipi mai destepti? Foloseau cortizon pentru a opri napârlirea sau întunecau volierele pe timp de zi. Dar recent au avut loc schimbari dramatice: cortizonul a fost interzis si cursele mai mari de 500 km pentru pasari tinere au fost oprite. Orleans are mai putin de 500 km doar pentru aceia care locuiesc în sudul Olandei, deci singurii care pot zbura de la Orleans acum, ceea ce înseamna ca nu mai este concurs National.

4. SAINT VINCENT
Cursa nationala de la Saint Vincent organizata în Olanda are de asemenea o rezonanta magica. Este o cursa care atrage intreaga atentie si in special de când japonezii au devenit interesati de fond. Este o cursa de doua zile. Dar intre timp lucrurile s-au schimbat. În prezent fanii curselor de fond si mare fond s-au concentrat asupra Barcelonei.
Motivul este distanta, Barcelona fiind cea mai îndepartata cursa din Europa (peste 1200 km) si este o confruntare internationala. O alta mare diferenta între Saint Vincent si Barcelona este ca Saint Vincent este localizat în Franta, în nordul Pirineilor si Barcelona este în Spania, în sudul Pirineilor. Muntii sunt un obstacol pe care pasarile trebuie sa îl treaca imediat dupa eliberare. Acest lucru face cursa atât de grea si de spectaculoasa.

5. BARCELONA
Vorbind despre `greu`: în momentul când pasarile sunt eliberate, ele trebuie sa faca fata adesea unei calduri arzatoare, trebuie sa lupte pentru fiecare metru si fiecare metru pare a fi un kilometru. Este motivul pentru care trebuie sa coboare pe pamant pentru a bea apa. Pentru pasarile cu experienta in zborul pe distante lungi aceasta nu este o mare problema. Ei cunosc arta adaparii când zboara deasupra numeroaselor râuri mici peste care trec. Multe pasari neexperimentate platesc totusi cu viata. Dar nu este doar caldura spaniola si setea, ci si pasarile rapitoare care sunt în alerta pretutindeni. Cel mai mare handicap totusi îl reprezinta kilometrii pe care eroii cerului trebuie sa ii strabata dupa ce depasesc Pirineii. Deci Barcelona înseamna suferinta pâna la sfârsit.
Dar caldura, muntii, pasarile de prada, distanta enorma sau vremea schimbatoare nu reprezinta toate obstacolele. Porumbeii sunt eliberati vineri dimineata si nu pot strabate cursa într-o singura zi. Deci ei trebuie sa-si petreaca noaptea în aer liber: pe o cladire înalta cum ar fi o biserica, la o ferma sau oriunde altundeva, cu toate pericolele existente cum ar fi pisicile flamânde sau fermierii cu arme mortale.
Din cauza aceasta cursa de la Barcelona este considerata a fi maratonul tuturor maratoanelor. Nu este cursa pasarilor rapide, ci cursa pasarilor cu vitalitate si rezistenta. Este o cursa pentru supravietuitori care mai degraba mor decât sa se dea batuti.
Si totusi istoria Barcelonei nu este foarte veche, este plina de peripetii, asa cum va voi arata în aceste câteva articole.

Începutul
Primele curse din acest frumos oras spaniol au avut loc în anii `40. În `cartile vechi` îl gasim pe dl. Berlengee ca învingator la Barcelona în anul 1949.
Doi ani mai târziu `centrul Cureghem` a început organizarea întrecerii internationale si de atunci aceasta cursa a devenit una oficiala.
Prima data lumea columbofila si-a tinut respiratia asa cum a fost cazul concursului de la Orleans pentru porumbeii tineri organizat în Olanda mai târziu.
Au fost angajate 2039 pasari dar care a fost rezultatul? Cât de multe aveau sa se mai întoarca acasa? Josef Boels, un primar cu mustata la fel de impresionanta ca Berlengee, a fost învingator international. Boels a fost un crescator pentru distanta lunga faimos si la fel de faimos a fost si învingatorul din anul urmator: Oscar Devriendt din Moere.
În anii care au urmat au fost angajati din ce în ce mai putini porumbei, în 1956 doar 885 pasari, si se punea problema renuntarii la aceasta cursa.
Dar atunci, în 1957, nimeni nu stie de ce, surprinzator au participat 3.350 pasari. 1957 a fost de asemenea primul an în care învingatorul nu a fost belgian ci german. În 1958 au fost angajate 3.756 pasari, aproape de patru ori mai mult decât cu doi ani mai devreme.
Angajarea a 3.756 pasari a fost un record si porumbelul lui Gilbert van der Weghe din orasul belgian Olsene a fost cel mai rapid. Acest nume se aseamana cu numele starului olandez van der Wegen si aceasta a cauzat multe neintelegeri în strainatate. Chiar si acum în multe reviste aceste nume sunt amestecate. Datorita cresterii numarului de porumbei angajati, viitorul cursei de la Barcelona a fost salvat. Atunci, în anul 1959, olandezii au fost admisi sa participe si acesta a fost începutul unei mari istorii, istoria concursului Barcelona International. De atunci super campioni aveau sa învinga dar si oameni simpli. Super pasari aveau sa învinga si …. aveau sa nu se mai întoarca acasa niciodata.
Reputatii au fost construite si reputatii se vor distruge.
Mai multe despre aceasta in urmatoarele doua capitole.
Abia dupa 1959 olandezii si-au manifestat interesul pentru cursa de Barcelona, deoarece numai de de la acea data organizatorii (Centrul Cureghem) le-au permis sa partcipe. Conditia a fost ca pasarile trebuiau sa fie livrate într-o `masina normala` la Bruxelles. Olandezii însisi trebuiau sa aiba grija de toate lucrurile. Ei au acceptat bucurosi aceasta si condusul pâna la Bruxelles într-o `masina normala` nu a fost o problema, deoarece doar 489 pasari au fost angajate. Primul campion national în Olanda a fost Beckers. Locul sau obtinut în clasamentul international a fost 18.
O saptamâna întreaga columbofilii locali au sarbatorit aceasta victorie în cafeneaua sa. `Columbofilii locali` este un termen care nu trebuie subestimat avand in vedere ca în Belgia si Olanda multi oameni concurau cu porumbeii si atunci va puteti imagina ca a curs multa bere.
Campionul international a fost faimosul Marcel Desmet din Waregem. Vaduvul sau, un mascul solzat Stichelbaut pur, a învins 4.184 concurenti. În anul urmator (1960), învingator a fost din nou un nume mare: Monin care locuia aproape de granita franceza. Masculul sau vaduv a învins 4.441 pasari la câteva
saptamâni dupa ce perechea sa câstigase concursul National la Marseille.
Concursul de la Barcelona în Olanda (1.029 pasari angajate) a fost câstigat de catre Naus. Porumbelul sau `Luie` era un Delbar pur. Peste 1.000 de pasari inscrise în concurs aratau interesul crescut, in Olanda, pentru cursa de la Barcelona.
Steagul olandez
Ceea ce lume credea un lucru imposibil s-a întâmplat în 1961. Un olandez, pe numele sau Krauth, a câstigat concursul international la care au fost inscrise 3578 pasari. Aceasta a fost considerat un lucru atat de senzational datorita distantei mari pe care pasarile olandeze trebuiau sa o parcurga. În prezent o victorie olandeza nu mai este o surpriza. Mai târziu, pasarile olandeze au ajuns sa domine atat de tare competitia încât acum au ajuns sa fie favorite chiar înainte de a fi eliberate. Si vorbind despre `senzational`, ceea ce s-a întâmplat în 1962 si 1963 a fost într-adevar senzational. Pentru prima data în istorie, aceeasi pasare a câstigat cursa internationala doi ani consecutiv. A fost um mascul argintiu al berarului Demaret care a învins 3.300 pasari în anul 1962 si 3.599 de pasari în anul urmator.
Lumea columbofila a fost uimita. `Miracolul Barcelona` era din vechea rasa Bricoux. `Acest corb alb printre porumbei` a fost cumparat de D.D.D., care era o statiune belgiana pentru reproductie la acea vreme, de departe cea mai cunoscuta. Dar în acele zile a mai fost un alt miracol zburator: o femela numita `De Blinde`, a domnului Dusee din Tilburg.
`De Blinde` a câstigat ambele curse Nationale de la Sint Vincent si Dax într-un singur an, a câstigat câte o masina la fiecare cursa ceea ce este intr-adevar, un lucru unic.
D.D.D. a cumparat si aceasta femela si va dati seama ca a fost împerecheata cu pasarea Demaret. A fost astfel obtinuta o `pereche minune` si va vine sa credeti sau nu, nu a reprodus nici macar un pui bun!!!
Dar datorita Barcelonei, presa columbofila a avut de scris multe materiale în acei ani. O senzatie urma dupa alta. Recorduri erau distruse din nou si din nou.
Astfel, faimosul parteneriat Deraedt van Grembergen (Gent) a câstigat Barcelona International în 1964 împotriva a 3.845 de pasari si, surpriza, aceeasi pasare câstigase locul 2 international cu un an înainte.
Deci daca nu ar fi existat pasarea miraculoasa a lui Demaret, ar fi fost aceasta pasare care ar fi câstigat de doua ori locul 1 international ca fiind unica în istorie. Acum ea a câstigat `doar` locul 2 si locul 1 international, în doi ani consecutivi. De ce astfel de pasari nu mai exista in prezent, poate întreba cineva? Cel mai probabil datorita competitiei puternice si a numarului mare de porumbei ce se lanseaza în prezent. Dar având în vedere ce sume fabuloase se platesc pentru un învingator de la Barcelona astazi, poate cineva sa ghiceasca cât de multi s-ar plati daca acum o pasare ar câstiga locul 1 si 2 international în doi ani? Sa câstigi Barcelona este un lucru, dar sa ramâi în top de doua ori la rând este mai mult decât miraculos.

Remarcabil
1964 a fost un an remarcabil din mai multe motive. Nu doar din cauza ca pasarea Deraedt van Grembergen a avut ghinionul sa nu câstige Barcelona de doua ori, dar în Olanda cursa fiind câstigata de catre Sjef van Wanroy; van Wanroy al carui nume a fost faimos ca al lui Catrijsse, Delbar si altii.
În 1965 din nou un olandez, domnul van Bommel, a câstigat concursul international (din 4.036 pasari) si apoi a venit anul lui Andre van Bruane, din Lauwe. În 1966 el a invins 4.343 pasari (concurs international) si victoria sa a fost urmata de o cariera impresionanta.
În 1968 nemtii câstiga Barcelona pentru a doua oara (prin dl. Ross, din 5.348 pasari), doi ani mai târziu Desmet Lippens din Belgia câstiga si apoi vine anul 1971.

1971 pana in 1973
Cursa Barcelona din 1971 este adesea descrisa ca fiind cea mai grea din istorie datorita caniculei foarte mari si a vânturilor puternice care au batut din fata. Nimeni nu credea ca este posibil ca o pasare poate fi constatata prea devreme în Olanda pe aceasta vreme. Dar olandezul Huls nu numai ca a constatat devreme o pasare, el chiar a devenit învingator international (din 7.348 pasari angajate). A fost a treia victorie internationala pentru olandezi. Pollmann a cumparat aceasta mica pasare pentru 10.000 guldeni ceea ce înseamna aproximativ 4.500 $. Dar pe vremea aceea japonezii nu cumparau astfel de pasari.
Cred ca primul importator a fost domnul Otha iar primii exportatori europeni au fost japonezul Asakura, care locuia in Belgia si dl. Jules Gallez, insa nu prea sunt sigur. Inceputul anilor `70 i-a apartinut belgianului Jef Carlens. El era omul mamei natura, niciodata nu facea curatenie in crescatorie, niciodata nu a apelat la veterinar si credea cu tarie in imunitate si porumbei cu o puternica rezistenta naturala impotriva oricarui tip de boala. Ideile lui par sa fie de domeniul trecutului insa invingatorul are intotdeauna dreptate, iar Carlens a fost un invingator, chiar mai mult, el a distrus concurs dupa concurs la zborurile de fond. In anul 1973 a pus perla pe coroana si a castigat internationalul de la Barcelona. Am avut onoarea de a studia aceasta femela albastra in crescatoria bancherului japonez Shimamura. A fost unul dintre acei primi invingatori care s-au vandut in Japonia. Concursul national al Olandei din acel an (1.001 porumbei angajati) a fost castigat de un mare nume : domnul Van der Wegen insusi, singurul si unicul.
1974 pana in 1979
In 1974 numarul de porumbei din concurs a depasit cifra magica de 10.000 pentru prima oara in istoria acestei curse. A fost, de asemenea, cea mai rapida cursa din istorie de pana atunci. Primii porumbei au sosit spre seara si neamtul Sutor care concura pe una dintre cele mai lungi distante a invins 10.273 porumbei. In 1976, belgianul Roger Floorizone a invins 11.016 porumbei, din nou un record de participare. Fratii Kuypers, doi simpli muncitori, au castigat cursa nationala in Olanda iar victoria lor avea sa fie inceputul unei impresionante cariere la zborurile de maraton.
Numerosi crescatori din Olanda, ba chiar mai multi din Belgia, aveau sa aiba succes la concursurile pe distante lungi cu porumbeii de origine Kuypers, in special belgianul van de Poel si partenerul sau egiptenul Buckly.
In 1977 pentru prima oara un crescator din Luxemburg, Criste, a castigat internationalul; necunoscut inainte si nemaiauzindu-se de el vreodata, invingand 10.502 porumbei. In Olanda, un porumbel numit `Sterke` apartinand domnului P v d Slik invinge 1988 porumbei. Pollmann a cumparat acest porumbel pentru crescatoria sa; el afirma ca a fost cel mai bun reproducator pe care l-a cumparat vreodata si intr-adevar multi campioni la zborurile de maraton au provenit din linia lui `Sterke`. Acest domn v d Slik a avut porumbei puternici in acea perioada. Imi amintesc si acum de concursul national de la St. Vincent din Olanda, in 1981, probabil cel mai greu din toate timpurile. Cursa a fost un adevarat masacru. Pierderile au fost enorme. Spre surpriza intregii natiuni, acelasi domn v d Slik a cronometrat mai multi porumbei in varful clasamentului. Am cumparat echipa invingatoare de la el pentru un japonez. Descendentii l-au facut faimos in Tara Soarelui Rasare iar saracul domn v d Slik a fost terminat.
La varsta de 78 ani, crescatorul belgian Grijspeerdt a castigat cursa in anul 1978, porumbelul invingator fiind cumparat apoi de Vanhee. In Olanda domnul Oostenrijk a castigat locul 1 national dintr-un total de 2.058 porumbei. La putin timp dupa aceea el a trecut in nefiinta, iar mai tarziu numele sau se regasea in
pedigreele multor super porumbei la maraton.
In 1979 s-a inregistrat un nou record de participare: 12.201 porumbei iar acum a devenit clar ca Barcelona este mai mult decat o cursa de prestigiu. Aceasta cursa a cucerit inimile impatimitilor de maraton.
Un porumbel numit `Argenta` apartinand crescatorului belgian Gijselinck a fost invingatotul international; concursul national pe Olanda a fost castigat de bunul batran Dusarduyn. Era al 13-lea triumf la nivel national, un record in sportul columbofil olandez care probabil nu va fi doborat niciodata. Dusarduyn
a fost un om special, faimos in Olanda si Belgia, dar necunoscut in afara. Motivul a fost ca a refuzat sa scrie pedigree cand oamenii vroiau porumbeii lui. ` Intr-un pedigree poti sa scrii ce vrei si ma intreb ca vor oamenii, un pedigree bun sau un porumbel bun?` obisnuia el sa spuna. Olandezilor si belgienilor le-a convenit. Pentru ca nu scria pedigree, japonezii si taiwanezii nu vroiau porumbeii sai, care aveau preturi mici pentru europeni, carora nu le pasa asa de mult de un pedigree asa cum le pasa strainilor.
Olandezii dau lovitura
13.666 de porumbei au fost angajati la Barcelona in anul 1980 (de asemenea un record); invingatorul a fost dl. Jo Hendriks, un bancher iesit la pensie. Victoria lui a produs o mare surpriza in conditiile in care acesta locuia in nordul Olandei, concursul a fost greu si era de necrezut ca in asemenea conditii meteo un porumbel care zboara una din cele mai lungi distante sa invinga. Aceasta victorie este descrisa ca fiind `cea mai impresionanta din istorie`, insa `victoriile care sunt cele mai impresionante din istorie` sunt multe.
Oamenilor le place superlativul, la fel si celor din presa. Invingatorul lui Hendriks avea sange Van Wanroy in vene. Asa cum am mentionat anterior, Van Wanroy este unul dintre acele nume vechi care si-au pus amprenta in sportul cu porumbei. In anii `60 chiar si faimosul Vanhee a fost asa de mult impresionat de rezultatele sale incat s-a dus pana in Olanda pentru a cumpara porumbei Van Wanroy, fapt pe care nu l-a regretat niciodata. Van Wanroy a fost bun prieten cu Jan Aarden, de la care a luat porumbei.
Anul urmator, in 1981, a fost adevarata lovitura a porumbeilor olandezi de maraton pentru ca tot un olandez, Cor Willigers, a castigat concursul international pentru a doua oara, pentru Olanda. Micuta sa femela a invins 12.202 porumbei. Urmeaza ultima parte…..
de Ad Schaerlaeckens

In 1982 cei care au castigat Barcelona au fost fratii Peersman din Belgia. Mi-i amintesc pe frati si pe porumbelul invingator foarte bine pentru ca am fost acolo cu niste japonezi care vroiau sa cumpere invingatorul. Cand Peersman a fost intrebat ce rasa este el a ridicat din umeri. `Rasa?`, ce inseamna asta s-a intrebat el. Dupa ce s-a gandit mult si-a amintit ca probabil porumbelul avea ceva sange Gorin. Japonezii au fost foarte multumiti si au scris Golin. `Se scrie Gorin`, le-am zis eu. `Multumesc, multumesc` au reactionat ei si au scris din nou Golin.
In Olanda Albert Simons a castigat locul 1 National cu un nepot din `Oud Doffertje` al lui v d Wegen . Sangele lui `Oud Doffertje ` avea sa se gaseasca mai tarziu in multi invingatori nationali si internationali. Daca ne gandim ca dl. Simons a fost fericit dupa victoria sa ne inselam… a fost una dintre cele mai triste zile din viata sa. El nu a fost pe faza cand a sosit porumbelul… nefiind pe pozitie inseamna ca a castigat locul 2 international si nu locul 1. A fost invins la o diferenta de doar cateva secunde. Faimosul Paul Gilmont, chimistul, a fost invingatotul international in 1983. Porumbelul sau avea sange Vanbruaene si Gorin. Din nou!
1984 , 1985 si 1986
In 1984 cursa s-a tinut din nou pe o canicula, cu vant din fata. Si din nou un mare
campion a fost invingatorul: Andre Vanbruaene, cel pe care l-am memtionat anterior. El si Demaret sunt singurii din istoria cursei care au reusit sa castige internationalul de doua ori. Diferenta este ca Demaret a reusit acest lucru cu acelasi porumbel. La varsta de 24 ani Cees Boeters a castigat nationalul Olandei, in 1985, insa el a uitat sa completeze fisa pentru concursul international. Porumbelul sau a fost mai rapid decat invingatorul international al domnului Vervisch, porumbel ce avea origine Bruno Vaelkens si … putin Vanbruaene.
Boeters este unul din cei care alcatuiesc tandemul Gardien, cel care a castigat Barcelona International in 2002. Daca ar fi fost mai atent in 1985 ar fi fost cel de-al treilea crescator care ar fi castigat de doua ori internationalul. 1985 a fost de asemenea anul lui `Smaragd Barcelona` apartinand crescatorului olandez W v Leeuwen. Dupa ce castigase internationalul la categoria femele, in 1984, acum ea castiga locul 2 International femele impotriva unui numar de 3.254 pasari inscrise in concurs.
In 1986 de asemenea o femela apartinand lui Schlomer din Germania, a ocupat locul 1 International. Ea a invins 18.076 porumbei, inregistrand o viteza de 996 m/min, fapt ce ne demonstreaza ca a fost o cursa foarte grea.
Asa dupa cum am mentionat mai devreme, oamenii sunt cei care spun care a fost cea mai grea cursa din toate timpurile. Unii afirma cu tarie ca a fost cea din 1987. Canicula a fost suportata cu greu si eroii cerului de-abia puteu sa zboare. Doar 803 m/min a fost viteza invingatorului (din 21.545 porumbei inscrisi), un mascul atat de mic incat puteai sa il pui intr-un pahar de bere. Proprietarul a fost
belgianul Cretien Vanoppen. A fost ultimul invingator pe care am incercat sa-l achizitionez personal. Am fost acolo cu 2 milioane de franci belgieni in buzunar (aproape 45.000 $ americani), insa nu mi-au fost suficienti.
`Lumea asta este nebuna!` m-am gandit, si am incetat sa mai cumpar astfel de porumbei. Invingatorul lui Vanoppen era de origine olandeza ( v d Wegen si Kuypers).
Cel mai rapid din istorie
In 1988 invingatorul din 21.195 porumbei a inregistrat o viteza de 1393 m/min. Pana acum aceasta este cea mai mare viteza din istoria cursei, influentata fiind de vantul din spate care a batut. Porumbelul avea origine Kuypers x van Geel, iar proprietarul era W v Leeuwen din Olanda. In anul 1990 un porumbel rosu apartinand multimilionarului german Hermes a fost cel mai rapid din nu mai putin 28.128 porumbei. In pedigreeul acestuia se regasesc mari nume olandeze.
In Olanda invingatorul a fost dl. Schlangen. Din pacate victoria sa a insemnat moartea sa. Porumbelul a fost vandut, ca aproape fiecare invingator de la Barcelona; dupa ce a primit banii, dl. Schlangen a fost impuscat de catre fiul sau. El a fost macelar, ca dealtfel multi crescatori faimosi (Sylvere Toye, Raymund Hermes, Pochet, Romein, Hofkens si altii).
Belgianul van Roye a castigat cursa din 1991 (din 27.167 porumbei inscrisi) cu un porumbel 50% v d Wegen.

Un alt record
Anul 1992 avea sa fie un an remarcabil. Vineri seara, in ziua de 3 iulie, intreaga lume columbofila a fost socata de vestea ca doi porumbei au sosit in ziua lansarii. Macelarul belgian Eugene Pochet isi savura linistit cafeaua pe terasa cand a vazut intr-un tarziu doi porumbei de la cursa de Barcelona sosind la lasarea intunericului. Ei au fost constatati la orele 21:19, respectiv 21:27. Puternicul vant din spate I-a ajutat sa atinga viteza de 1267 m/min pentru o distanta de zbor de 1011 km. In Olanda Brasse a constatat un porumbel noaptea la ora 1:00 , primul si singurul `zburator de noapte` constatat vreodata de la cursa de Barcelona. El l-a invins pe Pochet pentru ca avea o distanta mai mare, insa invingatorul international a fost olandezul Biemans (1290 m/min) care
concura pe o distanta si mai mare. Porumbelul a fost achizitionat de Masarella, un italian care s-a imbogatit vanzand inghetata italiana in Anglia. El a platit 350.000 de guldeni olandezi (aproape 160.000 $ americani), pret care este considerat ca fiind cel mai mare platit vreodata pentru un porumbel. Anul urmator din nou un olandez a castigat, de data aceasta barmanul Jan Theelen. Al sau `Rikky` a invins nu mai putin de 33.145 porumbei, cea mai mare concurenta de pana acum (1101 m/min viteza castigatorului).
`Rikky` nu a fost vandut in Japonia, Anglia sau Taiwan, ca majoritatea invingatorilor, ci a rams in Europa. Belgianul Luc Sioen si partenerul sau taiwanez l-au cumparat.
Gyselbrecht, din Knesselaere (Belgia) a castigat in 1995 (1000 m/min ) cu un porumbel de origine Vanbruane (din 20.936 porumbei inscrisi in cursa).
Tandemul belgian Thone-Willems a castigat in 1996 cu o femela concurata la vaduvie. Viteza a fost mica, de numai 966 m/min, dintr-un contingent de 20.129 porumbei. In 1998 steagul german a fost ridicat, Kipp a invins 14.139 porumbei (1139 m/min). Porumbelul avea 100 % origine olandeza si sa nu va intrebati de ce. Milionarii germani care s-au axat pe concursurile de maraton au simtit `porumbeii olandezi ` in acea perioada si au facut achizitii de acolo.
Cel mai batran
In 1999 o femela de 7 ani zburata la natural de catre olandezul Torreman a castigat Internationalul (din 28.095 porumbei, cu o viteza de 1124 m/min). Avand 7 ani inseamna ca este cel mai in varsta invingator de la Barcelona din toate timpurile. In pedigree-ul sau se gasesc porumbei de valoare cum ar fi `Oud Doffertje`, v d Wegen si `Sterke Barcelona`, v d Slik .
Inaintea concursului din 2002 presa columbofila a comentat despre cursele din anii precedenti. Ei au observat ca in 1999, 2000 si 2001 intotdeauna un olandez a fost invingator si de trei ori o femela a fost cea care a reusit. Ce credeti ca s-a intamplat in 2002? Olandezii Gardien RBB au castigat. Invingatorul a avut o viteza de 1245 m/min si a fost … o femela (din 26.944 porumbei inscrisi).

Invingatorii din 2002
Tandemul `Gardien RBB` este format din patru prieteni. Unul dintre ei este Cees Boeters. Cand a fost descris felul in care isi tin ei porumbeii multi au fost socati. Ideea lor este sa se intoarca la natura.
- Ei nu fac niciodata curatenie in crescatorie. Stratul de mizerie este de aproape 10 cm grosime, iar mancarea este aruncata pe jos.
- Crescatoria este deschisa zi si noapte. Porumbeii intra si ies afara dupa bunul lor plac.
- Ei nu folosesc medicamente niciodata. `Vitaminele sunt pentru oameni care au probleme mentale`, afirma ei. Porumbeii nu au nevoie de ele. Ceea ce conteaza este sa supravietuiasca cei mai puternici.
-122 porumbei sunt tinuti in crescatorie si daca va vine sa credeti, 118 dintre ei au fost angajati la concursul catalan. Rezultatul pe ansamblu a fost slabut, nici macar 20 de porumbei din 118 n-au clasat insa ceea ce conteaza este victoria. Poate mai multi ar fi castigat premii insa cei patru prieteni erau sub influenta alcoolului cand au sosit porumbeii, iar doi dintre ei au observat ca in loc sa puna clemele de concurs in ceasul constatator le-au pus in buzunare.
Insa cui ii pasa? Cel mai important lucru in viata este sa fii fericit, spun ei. Ceea ce ii face pe ei fericiti este berea si... porumbeii. In ceea ce priveste ordinea pe care se afla cele doua lucruri, nimeni nu i-a intrebat.
- Femela invingatoare a fost angajata in cursa pe un pui mic. Insa ea nu i-a acordat o atentie deosebita puiului, probabil din cauza ca era imperecheata cu doi masculi. A fost asta (doi iubiti) marea ei motivatie? Nimeni nu poate sa spuna si doar putem sa ghicim cine este tatal puiului. Acest fapt a constituit o veste proasta pentru cei care vroiau puiul si un pedigree corect in acelasi timp. Boeters este cel care castigase nationalul cu ani in urma, insa uitase sa completeze formularul pentru concursul international. Dar atunci nu fusese influentat de
alcool.
Rezultatul este ca numele Boeters nu este scris cu litere de aur in istoria cursei curselor ca unul dintre cei care au reusit sa castige internationalul de doua ori. Veterinarii ar muri de foame daca toti crescatorii ar tine porumbeii asa cum face el. Insa asta nu este problema lui. El ar avea intr-adevar o problema daca ar ramane in criza de bere. Insa un invingator de la Barcelona nu are cum sa ramana fara bere atata timp cat exista oameni in lumea asta care ar plati o avere pentru porumbelul sau.
Sunt acesti cumparatori nebuni? Recent un timbru a fost vandut pentru o avere, la fel s-a intamplat si cu o moneda. Care este cel nebun? Eu nu stiu. Ceea ce stiu eu este ca sa fii invingator la Barcelona constituie visul multora si asta nu pentru bani. Barcelona este doar CURSA.
Incidente si accidente
Bineinteles nu tot aurul straluceste. De-a lungul anilor s-au intamplat multe lucruri care nu trebuiau sa se intample, fapt ce a pus o umbra pe acest maraton. Am sa va mentionez cateva.

a. Povestea tarfei
Aici este povestea tarfei. Crescatorii se intreaba cateodata de ce favoritul a sosit intarziat sau nu s-a mai intors acasa deloc? Un fapt ca urmatorul s-a putut intampla. Acum cativa ani soferul camionului care transporta porumbeii a auzit zgomot in unul dintre cosuri. S-a dus acolo si ce credeti ca a vazut? O femela si 17 masculi intr-un singur cos … iar femela parea ca se simte de minune. Facuse sex cu toti masculii de mai multe ori. Va dati seama ca masculii fusesera deja
terminati fara sa zboare macar un singur yard.
Bineinteles ca greseala s-a facut atunci cand s-au imbarcat porumbeii la club. Cand soferul a raportat ceea ce se intamplase, superiorii lui i-au zis ca era interzis sa deschida cosurile de transport inainte de lansarea porumbeilor. Cand s-au lansat porumbeii unsprezece masculi de-abia au putut zbura pentru ca ochii le erau umflati din cauza luptelor. In acel an trei porumbei au fost gasiti morti in camion si unul pe camp dupa ce zburase doar 100 de metri.

b. Porumbei scapati
In anii `80 cosurile de transport erau intr-o conditie foarte proasta. O data s-a intamplat ca unii crescatori sa gaseasca porumbeii de la Barcelona in voliere in vinerea cand se presupunea ca ar trebui sa fie pe drum spre locul de lansare. Ei aveau clemele de concurs la picior, stampila secreta de pe aripa, totul era ok … insa soferii nu bagasera de seama cand porumbeii scapasera. Multumita crescatorilor onesti care si-au raportat porumbeii scapati a putut avea loc
un concurs fair-play. In 1983 cativa porumbei au scapat la Bruxelles si de asemenea in 1989 un crescator olandez a avut un porumbel care a sosit acasa cu doua zile inaintea lansarii. El avea un invingator international in mainile sale pentru care japonezii ar fi platit o avere insa omul a fost atat de corect si l-a raportat. A primit recompensa un ceas de aur.
In 1990 cand cosurile erau transportate spre camion s-a deschis capacul superior la unul din ele si intreaga incapere a clubului era plina de cursieri de Barcelona. 1993 a fost ultimul an in care au mai scapat porumbei, de atunci s-au folosit numai cosuri care erau sigure 100 % si nu s-au mai intamplat accidente.
Conditie jalnica
Ne-am astepta ca porumbeii angajati la un astfel de concurs sa fie intr-o forma super, insa din pacate nu este asa. Unii asa zisi cautatori de aur care spera ca vor veni japonezii sa le cumpere invigatorul angajeaza porumbei fara nici o sansa. Cei care transporta porumbeii la Barcelona se plang adesea de proasta conditie a unora dintre ei: ochi umezi si penaj de proasta calitate. Imbarcand astfel de pasari nu este corect fata de porumbei, ei nu au nici o sansa sa
sa se intoarca acasa, darmite sa castige vreun premiu. In Barcelona vezi adesea crescatori spanioli cu cate o sarma, un bat sau mai stiu eu ce, care incearca sa ia oua din cosuri. Asta in cazul in care ei cred ca toti porumbeii belgieni si olandezi sunt super. In 1990, nu mai putin de 121 oua au fost gasite. Ce rusine. Numai nebunii imbarca porumbeii care trebuie sa oua.

In concluzie
Cititorul care a fost atent a observat ca am omis cativa ani. Sa nu credeti ca este din cauza ca nu ii respect pe invingatori sau porumbeii acestora, insa a trebuit sa fac cateva selectii pentru a nu face aceste serii prea lungi si plictisitoare. Insa istoria trebuie sa se scrie ...… si pentru aceia care s-au plictisit am vesti bune. Asta este sfarsitul.